Featured

Kodak Brownie și începutul democratizării fotografiei

Fotografia ca bun de consum, apare spre sfârșitul secolului al XIX-lea, după ce în prealabil ea se adresa unei elite, unei părți minoritare a populației, care poseda resursele necesare pentru a o procura, de cele mai multe ori ca un semn al bogăției sau al statutului social.

Pentru a fotografia locuri îndepărtate, trebuia să cari cu tine tot echipamentul necesar, care nu era deloc ușor. Fotografia reprezenta o activitate care presupunea răbdare, contactul cu chimicalele toxice și uneori forța brută. Odată cu trecerea timpului, tehnologiile se perfecționează (diferite tehnici ale fotografiei converg spre reducerea timpului de expunere și redimensionarea aparatului de fotografiat), iar prețurile de producție scad, fapt ce angrenează fabricarea în serie a produsului repsectiv. Este cazul camerei Kodak Brownie1, creată de Eastman Kodak, începând cu anul 1900.

Această cameră le permitea „femeilor, copiilor și clasei muncitoare să facă poze când, unde și cum și-au dorit dintotdeauna”2. La începutul anilor 1900, Kodak Brownie devenise o prezență banală în viețile oamenilor. O statistică din anul 1905 ne arată faptul că au fost vândute peste 10 milioane de unități în lume3.

Brownie devine o modalitate accesibilă pentru a documenta momentele importante din viața oamenilor. Camera venea deseori la pachet cu o serie de accesorii, precum un kit complet de procesare la tine acasă sau cu mici cadouri, de exemplu un album foto4.

Totodată, au apărut competiții și cluburi pentru utilizatorii de camere Brownie.

Un afiș publicitar din anul 1909: „Familia Brownie-furnizează o cameră foto pentru fiecare băiat și fată” are următoarea descriere:

„Este cât se poate de multă distracție în a realiza o fotografie. Mersul la pescuit, jocul cu mingea, picnicul, câinele și poneiul, chiar și păpușile și ursuleții de pluș, care pentru prietenii tăi nu reprezintă nimic, oferă subiecte interesante, iar în lunile și anii ce vor urma, aceste instantanee (Brownie dă naștere ideii de „instantaneu”), vor fi întotdeauna încântătoare”

Youth`s Companion, The Brownie Family provides a camera for every boy and girl, 1909.

De asemenea, era încurajată „developarea și printarea cu ajutorul recipientului Kodak Brownie sau a kit-ului de developare Brownie”, ori, pur și simplu „apeși butonul și lași pe altcineva să facă restul”5.

Toate acestea au contribuit la transmiterea ideii că fotografia e accesibilă oricui, indiferent de vârsta sau experiența pe care o aveai, iar fiecare moment din viața cotidiană a devenit subiect fotografic.

Se pare că, Brownie a capturat mai mult din secolul XX decât orice alt tip de aparat foto.

De exemplu, o tânără de 17 ani pe numele ei Bernice Plamer este cea care va surprinde cu ajutorul camerei Brownie, scenele în care supraviețuitorii scufundării navei „Titanic” urcă la bordul navelor de salvare6.

În ciuda scopului final, acela de a vinde un produs, Eastman, prin intermediul produselor Kodak creează noi comunități și noi forme de exprimare artistică, fiind cel mai important producător și distribuitor foto până în preajma perioadei interbelice.

Featured

Este fotografia o artă?

@ Alexandru Zipiși, „Arta nu este pentru români”, 2020.

Din 1839, anul în care Louis Daguerre decide să facă public anunțul privind tehnica dagherotipiei și până astăzi, totul a fost fotografiat, de la portrete de familie și până la imagini reprezentând momente importante ale vieții.

„Fotografiile, reduse, mărite, reîncadrate, retușate, manipulate ori falsificate, dispar, devin prețioase, sunt cumpărate, vândute sau reproduse”1.

Fotografiile reprezintă experiențe capturate, iar aparatul de fotografiat nu este decât o unealtă, „brațul conștiinței și modul acaparator al acesteia”2, după cum afirmă Susan Sontag în eseul dedicat fotografiei sau după spusele lui Henri-Cartier Bresson „o extensie a ochiului”3.

Fotografiile ne modifică percepția și ne lărgesc noțiunile legate de ce merită și ce nu merită văzut, alcătuind o etică a privirii. Fotografiile nu sunt decât o interpretare a lumii, la fel ca pictura sau desenul.

Există și în ziua de astăzi opinii care afirmă că „fotografia reprezintă o reproducere mecanică a realității și în consecință imitația nu poate fi considerată o formă de manifestare artistică”4.

Este fotografia o artă?

Această întrebare aparent simplă a fost dezbătută timp de mai multe decenii de artiști, critici chiar și de către poeți. În secolul al XIX-lea, industria fotografiei a înregistrat un aflux de fotografi profesioniști chemați să răspundă cererilor de portrete și fotografii în continuă creștere.

Progresele tehnologice din a doua jumătate a secolului au făcut ca din ce în ce mai mulți amatori să intre în domeniul fotografiei. Aceștia au susținut că opera lor a fost „adevărata artă și fotografii profesioniștii nu caută decât profit”5.

Alții, din contră, au văzut fotografia ca o amenințare la „arta reală” și pentru comunitatea artistică în ansamblu6.

În 1839, pictorul Paul Delaroche declară că „începând de astăzi, pictura este moartă”7, iar două decenii mai târziu poetul Charles Baudelaire scrie într-o recenzie a Salonului fotografic de la Paris următoarele:

„Dacă fotografiei i se permite să completeze arta în unele dintre funcțiile sale, aceasta o va înlocui curând sau o va corupe cu totul”8.

În 1862 are loc în Franța o importantă dispută referitoare la statutul fotografiei ca artă. Studioul fotografic „Mayer&Pierson” a dat în judecată „Betbeder&Schwabbe” pentru încălcări neautorizate ale drepturilor de autor. Trebuie spus că la acel moment, drepturile de autor erau acordate doar subiectelor de artă, fotografia nefiind considerată o artă în adevăratul sens al cuvântului.

Dat fiind faptul că studioul „Mayer&Peterson” realizase fotografii cu oameni importanți din epocă, au hotărât să depună o plângere. Au câștigat cazul, stabilind un precedent, potrivit căruia „fotografia este o artă bucurându-se de aceleași drepturi de autor ca pictura sau sculptura”9.

La mijlocul secolului al XX-lea, fotografia își primește titulatura de artă, după ce prima expoziție de fotografia are loc în New York în anul 193710.